„I got you. Just control your mind.” said the Universe.
(”Am eu grijă de tine. Tu doar controlează-ți mintea.” a spus Universul.)
Am citit prima dată treaba asta acum vreo câteva luni. Și mi-a mai tot apărut de câteva ori de atunci. În social media, evident, pentru că nu se pun afișe pe stradă cu astfel de mesaje. Din păcate. Venea la pachet cu o poza tare drăgălașă. O femeie care își sprijinea chipul în două palme menite să ofere încredere și siguranță. Și uite așa am primit eu temă de gândire.
De ceva timp, am cam început să iau mai tot ce se întâmplă ca pe un semn. Mai ales dacă se tot repetă. Hai să nu îl numim totuși semn. Hai să îl denumim indiciu. Am început să le văd ca pe niște indicii care au ca scop să mă ghideze. Să mă ajute în evoluția mea, să mă ajute să îmi trăiesc viața și să înțeleg ce înseamnă să trăiești cu adevărat. ”Dacă ești în viață, trăiește! Iar dacă trăiești, atunci viața te va trece prin toate stările și experiențele ei. Trebuie să le simți, să le procesezi și, mai presus de toate, să le înțelegi. Ca să o poți înțelege, pe ea, viața. Să îți poți înțelege experiența umana.” așa spune un yoghin și vizionar pe care am început să îl urmăresc de curând. Sadhguru îi zice. Bine, nu cred că am folosit exact aceeași termeni și, cu siguranță, nu în aceeași ordine. Mai vorbea și despre cum fericirea și nefericirea vin din interiorul nostru. Despre cum un om fericit va putea transmite această stare și celorlalți si despre cum un om nefericit va cauza, probabil, lucruri îngrozitoare celor din jur. Sau sieși. Am întâlnit oameni care mi-au confirmat acest lucru de nenumărate ori. Oameni care erau măcinați de ranchiună, de regrete, de ură și care afirmau cu o convingere de înghețau și apele că simt un adevărat iad în interiorul lor. Sunt oameni lângă care, într-adevăr, nu am avut experiențe și povești prea fericite. Sunt oameni își care contruiau iadul și în exteriorul lor. Pentru că acela este singurul lucru care le este familiar. Chinul, durerile, amintirile dureroase, traumele și tot așa mai departe. Și ce mare mi-a fost uimirea să văd că cea mai mare parte din ei au, în realitate, cam tot ce-și doresc. Confortul, familia, jobul, omul iubit, resursele, potențialul, talentul, câinele, pisica, purcelul. Doar că ei nu vedeau acest lucru. Totul se întâmpla în mintea lor. Și îi compătimeam cumplit că ”nu pot vedea” binele din viața lor. Pe câțiva am încercat să îi și salvez. Să le deschid ochii, cum îmi place mie să spun. Până mi-am dat seama că nu vorbim despre neputință, ci despre voință. Totul este o alegere. Am ales să trăim experiența umană și am primit cel mai de preț dar: liberul arbitru. Totul este o alegere. TOTUL. Cine spune că nu, fuge de responsabilitate și, probabil, în viața de zi cu zi alege să arunce cu vină peste tot ce este în jurul său. Probabil își găsesc confortul într-un rol de victimă. Probabil manipulează și folosesc clasica psihologie inversă ca să primească afecțiunea pe care nu sunt în stare să și-o ofere singuri. Iubirea de sine aproape inexistentă. Totul este o alegere. Cum reacționezi, cum alegi, cu cine, de ce și cât timp.
Ah, să-mi fie cu iertare. Am omis o mențiune: nimeni nu a spus că unele alegeri nu vor fi ușoare. Că nu va include capacitate de concentrare, voință de fier și disconfort pentru a reeduca mintea. Pentru a corecta sau opri niște impulsuri pe care începi să le conștientizezi ca fiind toxice. Da, creierul este un mușchi până la urmă. Care, nefolosit, se atrofiază. Care obișnuit într-un fel, se va forma în consecință. Nu este ușor. Ce, când începi să te duci la sală după doi ani de sedentarism, fumat și alte vicii, vei zburda ca o căprioară pe bandă? Nuu, nu, nu. În nici un caz. Așa și cu mintea noastră. Poate fi mai simplu sau poate fi destul de dificil să alegi ce este bine pentru tine. Simple sau complicate, tot alegeri sunt. Nu poate nimeni fugi de această realitate.
Și așa am ajuns la cea mai arzătoare dorință din sufletului fiecărui om. Să fie fericit. Să fiu fericită. Vreau să fiu fericită. Vrei să fii fericit. Vor să fie fericiți. Cu toții. Atunci ALEGE să fii fericit. Alege oamenii cu care te înconjori, alege locurile în care mergi, alimentele pe care le consumi, tabieturile pe care le ai, muzica pe care o asculți, energia pe care o dai, energia care te înconjoară. Și tot așa mai departe. Probabil te gândești că va trebui să schimbi mai bine de 50% din tot ce înseamnă viața ta în momentul de față. ”Da, nu prea sunt fericită, dar mi-e frică de singurătate.”, ”Da, vreau să am corpul pe care l-am visat dar îmi plac pastele, mai ales după ora 22:00.”, ”Da, vreau să fac ce iubesc, dar am nevoie de bani și nu îmi ajunge timpul.” Nu mi-aș permite vreodată să spun că toate lucrurile acestea n-ar fi adevărate. Poate sunt reale, poate sunt minciuni. Poate sunt plăceri, poate sunt slăbiciuni. Ideea este să ți le asumi. ”Nu pot!”, nu prea există în 90% dintre cazuri. Dar să spui ”Nu vreau!” implică responsabilitate. Implică să îți asumi. Indiferent că poți vedea acest lucru sau nu, sunt alegeri. Alegerile tale. Întotdeauna. Dacă te fac nefericit, schimbă-le. Ca să fii fericit. Daca nu vrei să le schimbi, asumă-ți nefericirea. Și poate vei găsi un strop de fericire în faptul că ai devenit un om mai asumat. Poate de acolo vei lua un strop de motivație, suficient de mare însă ca să îți începi călătoria spre o fericire mai mare. Doar tu știi ce îți poartă sufletul. Doar tu îți știi durerile și dorințele. Alege-te pe tine. Alege pentru tine. Alege pentru fericirea ta, pentru liniștea ta, pentru sufletul tău. Dacă așteptai un semn, acesta e! Poți să îl numești indiciu. Indiciu care are ca scop să te ghideze. Să te ajute în evoluția ta, să te ajute să-ți trăiești viața și să înțelegi ce înseamnă să trăiești cu adevărat. Iar dacă te simți descurajat, probabil mintea ta îți repetă lucrul acesta ca o moară stricată. Dar mintea ta nu este sufletul tău. Nu ești un trup care are un suflet, ești un suflet care are un trup. Iar eu știu de partea cui să fiu. Știu deja că și tu, cititorule, ești mai puternic decat crezi. Sufletul tău știe deja asta. Mintea mai minte câteodată. Sufletul, nu.