Respectul. Cu toții vrem respect. Dar puțini știu cum să-l și ofere. Ba mai mult, cum să-l câștige. Pentru
că respectul este un lucru pe care trebuie să-l câștigi, nicidecum să-l impui.
Întotdeauna am crezut că orice relație se bazează în primul rând pe respect reciproc. Și mi s-a confirmat
atunci când am văzut că în lipsa acestuia, dragostea nu a mai fost niciodată suficientă. În lipsa
respectului, dragostea are de suferit.
Degeaba iubești dacă nu ai suficient respect să-l asculți și pe cel de lângă tine. Dacă nu îi iei in
considerare dorințele și nu îi respecți părerile. Da, dragostea are de suferit când cel de lângă tine nu te
respectă suficient încât să accepte și alte variante decât ale lui. Iar atunci când faci ca el ca să ”nu existe
discuții”, când trebuie să tot lași de la tine, să-ți lași dorințele sau opiniile deoparte pentru că deh, sârba
lui alt model nu știe, tot ce faci este să-l încurajezi să nu te mai respecte.
Când pleci la drum cu omul tău, trebuie să contezi cel puțin la fel de mult ca el în relația voastră. Tot
lăsându-l pe el să cadă ca pisica în picioare, nu înseamnă că demonstrezi iubirea, deși știu că asta ți-e
intenția. Tu doar prelungești și înrădăcinezi intenția lui de a te subestima și de a te păstra pe locul doi. În
toate lucrurile astea trebuie să existe mereu un echilibru. Și nu, nu am spus că este greșit să lași de la
tine. Voiam doar să punctez motivul pentru care faci asta. Dacă în urma unei dispute, că de-aici pleacă
tot bâlciul, ați avut grijă să vă ascultați reciproc, v-ați exprimat fiecare opiniile, e mare lucru. Amândoi
trebuie să cădeți de acord cu cea mai bună rezolvare, indiferent a cui a fost ideea. Celălalt ar trebui să-și
lase egoul de atotștiutor pentru a accepta varianta cea mai BUNĂ PENTRU AMANDOI. Da, subliniez.
Amândoi tre’ să ieșiți bine din afacerea asta.
Însă atunci când ești nevoită să lași de la tine doar pentru că celălalt nu poate accepta că așa cum
2+2=4, așa poate face și 1+3, nu cred că ești bine unde ești. Când trebuie să lași de la tine doar pentru ca
el să fie fericit, doar ca să fie cum a vrut el, pentru a zecea oară săptămâna asta, atunci nu aduci nici un
beneficiu relației, nici un plus, ba dimpotrivă. Doar ce ai fost luată de proastă, draga mea. Doar ce ai fost
prinsă în plasă și dacă nu conștientizezi acest lucru, te vei adanci din ce în ce mai mult. Vei fi nevoită să
faci compromisuri din ce în ce mai mari, fără a mai primi ceva înapoi. Și măcar de-ai fi apreciată pentru
asta. Dar nu. Domnul le ia ca atare. Pentru că din dorința ta de a face lucrurile să meargă, ți l-ai învățat
așa: prost.
”Îmi cer eu iertare, chiar dacă nu am greșit, pentru că relația este mai importantă!” Serios?! Nu, dom’le.
Fiecare trebuie să aibe minimul de respect și empatie pentru celălalt, încât să recunoască unde a greșit.
Să-i arate celuilalt că-i pare rău. Să realizeze că l-a rănit. Să-l asculte, să bage la cap, tocmai pentru a
nu se mai întampla a doua oară. Să puteți duce relația departe. Asta-i și ideea, nu?
Dar dacă tot ierți de dragul relației și de frica unui alt conflict? Dacă ții în tine, răbufnești cu capul în pernă
și-i sari în brațe ca și cum nu ți-ar fi greșit cu nimic? Ba mai mult, disperată că-l pierzi? Tu ce crezi? Că
nu-ți va mai greși a doua oara? Oooooo, ba da! Înzecit, draga mea. Înzecit!
Așadar, găseșe-ți un om lângă care să simți ușurința și confortul de a-i spune ce simți atunci când dă cu
bâta-n baltă. Respectă-te suficient de mult pe tine, încât să nu te mai mulțumești cu firmituri. Caută un
om care este receptiv și te ascultă, tocmai în scopul de a se revanșa față de tine, de a repara. Un om
care recunoaște unde s-a greșit, fără prea multe demonstrații, nervi întinși și muncă titanică de
convingere. Fără să irosești șiroaie de lacrimi pentru a fi, într-un final, credibilă, în ochii lui. Dacă ești și
norocoasă.
Că mai era și o vorbă: ”Când un om îți spune că l-ai rănit, deja nu mai judeci tu dacă l-ai rănit sau nu.”
Despre asta-i vorba cu empatia. Despre asta-i vorba cu respectul. Despre asta este vorba de fapt si cu
iubirea. Dacă te iubește, atunci nu există nici un motiv pentru care tu să contezi mai puțin decât el. Nici
unul! Dacă ești mereu pe locul doi, e simplu: nu te respectă. Și ce bărbat ai văzut tu îndrăgostit
nebunește de o femeie pe care nu o respectă, pe care nu o admiră? Ah da, poate îi e drag de ea, că-i
mai spală două vase și știe să gătească aaaproape ca mă-sa.