Știu că viața te-a învățat să fii puternic. Știu că au fost momente când ai căutat fericirea într-un zâmbet.
Știu că ai căutat căldura unei îmbrățisări. Și știu că nu au fost acolo când aveai nevoie de ele. Și știu că la
un moment dat ai renunțat.
Și n-ai mai vrut dragostea, ai vrut doar să te distrezi, ai vrut doar să încerci lucruri noi. Ai realizat că n-are
rost să pui suflet, oricum răspunsul n-ar fi pe măsură. Și te-ai distrat, ai cunoscut extremele și tot ce-ți
poate oferi viața de noapte într-un oraș mare. Și ți-a plăcut. Dar apoi ai cunoscut anxietatea.. când
rămâneai singur. Pentru că la sfârșitul dstracției, este de-a dreptul sfâșietoare liniștea dintre cei patru
pereți de-ți înconjoară patul. Și-ai fi vrut să ai pe cineva lângă care să lupți. Cineva care să urle mai tare,
să-ți ia apărarea și să te protejeze. Să-ți amintească: ”Ești puternic!”
Dar ai continuat să cunoști oameni. Oameni care te-au rănit, oameni care au profitat, oameni care
aproape au stricat un suflet blând și curat. Și așa a fugit și speranța.
Și-ai cunoscut-o pe ea. Te iubește fără să-i ceri. Oferă fără să-i dai nimic la schimb. Îți zâmbește în zilele
mohorâte și îți arată că o îmbrățișare poate fi atât de strânsă încât îți lipește toate piesele la loc. Doar că
ești atât de obișnuit să ții garda sus.. ți-e atât de teamă să-ți deschizi inima. Pentru că ai învâțat să fii
puternic doar pe calea cea grea.
Soldatule, lasă scutul și sabia jos când intri în casă. Te ajută în luptă, dar în dormitor sunt reci, doar
înțeapă și rănesc. În iubire, nu mai lupți împotriva cuiva, lupți alături de cineva. Totul se transformă într-o
luptă frumoasă în doi. Pentru visul vostru, pentru victoria voastră.
Știu că viața te-a învățat să fii puternic; cum singurătatea ta și răutatea lor, te-au făcut de neclintit. Dar
stai să vezi cât de puternic te face IUBIREA !