Nu.. despărțirile nu sunt deloc și niciodată ușoare. Chipul pe care îl adorai dimineața, acum să-l urăști atât de tare? Mâinile pe care le sărutai, acum să le zdrobești în pumni? Ochii pe care îi iubeai, că trebuie să recunoști, avea cei mai frumoși ochi din lume, să-i încarci acum cu lacrimi? Și vorbele dulci se transformă în urlet și amar de anghinare.
Nu o judeca. O urăști acum? Ea nu. Nu o va face niciodată, pentru că a iubit prea mult frumosul dintre voi, chiar dacă a ales să plece. Ați trăit cel mai dificil și cel mai frumos contrast.. și nu se va uita înapoi, decât zâmbind. Ai fost și cel mai aproape de ce își dorea, însă e o prăpastie mare între voi. Vă iubeați.. ca nebunii, de asta a fost și-asa intens, de-aici și focul ce arde acum mocnit și refuză sub orice formă să se stingă. Totul a durat însă.. până să intrați în contact cu realitatea. Aici și problema. Ați iubit prea mult să fiți cu capul în nori încât ați urât din răsputeri să fiți cu picioarele pe pământ. Un haos minunat. Frumusețea pură a sălbăticiei. Nebunia și energia unei catastrofe. Voi doi.
Nu ai înțeles că ea nu a mai putut la un moment dat, nu ai ințeles de ce, și totodata de ce a refulat. A crezut că face față, dar s-a înșelat. Și tu la fel. Ironic, amândoi vroiați stabilitate, organizare. Ba chiar îndrăzneați să visați la un viitor împreună, poate o familie. Trebuia să vă echilibrați unul pe celalalt, dar vă hrăneați atât de tare viciile reciproc. Măcar unul dacă era mai stabil.. dar din păcate amandoi rebeli și pierduți,dar cu vise mărețe. Ea a înțeles asta, știa că liniștea lângă tine va fi în mijlocul tornadei. A crezut că e suficient de puternică, pentru amândoi, dar s-a înșelat din nou, iar tu ai greșit, nu ai ascultat-o când ți-a cerut ajutorul.
Nu trăiești un vis urât, ba chiar ai trăit cel mai frumos vis. Nu ești singurul care a dat tot ce a fost mai bun. Amandoi ați făcut-o. Amandoi credeați că va ține pentru totdeauna. Copii nebuni și frumoși..
Niciodată un om dezechilibrat nu va avea relații echilibrate.
Știi că te va urmări de la distanță și poate într-o zi vă veți întâlni din nou.
Îi va fi tare dor de tine până atunci ! Urăște-o cât ai nevoie până să fii bine din nou, doar că te rog, când trece, să-ți aduci aminte de ce ai iubit-o. Ea nu va uita.