Azi-dimineață mi-am făcut frumos cafeluța, iar la cafeluță.. ce mergea de minune?! O țigară. Cel puțin pentru mine.
Și mi-a dat-o prost nene, cu amețeală, cu aritmii, cu tot felul de senzații.. deloc tari. Oricum, am început să mă simt prost de la țigări de ceva vreme și cred că am un an de când le tot ameninț că mă las de ele. Dar ce să-i faci? Relație toxică, de lungă durată, rezultă dependență la cote maxime.
Și n-am înțeles niciodată de ce fumam. Nu mă ajută la nimic. Nu mă liniștește, ba chiar mă agită într-un mod destul de inconfortabil. N-aș ști să-ți descriu mai bine starea în cuvinte. Nu-mi place senzația, nu-mi place mirosul, gustul. Eu chiar am fost genul ăla de fumător care nu suportă fumul de țigară. Știi ce zic?! Dacă era cineva lângă mine și fuma, exclamam din toți plămânii: “Da’ dă-te și tu mai încolo cu țigara aia! Chiar crezi că-mi place să simt tot fumul ăla în nas și-n ochi?!” Mda. Genul acela de fumător eram.
Plus că îmi tăia cheful de …orice. Mă trezeam dimineață cu un maaaaare chef de viață și voioșie. Dă-i în pas alergător spre baie, spălat dinți, față, făcut duș, făcut pat, făcut mic dejun în pași de salsa. Maaamă ce zi, câte voi face azi, tre să ajung și-acolo, și-acolo, și-acolo. Ăăă.. să-mi fac o cafea. La cafea, pac! ȚIGARĂ. Ei bine.. nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la efectul țigarii mele..parcă-mi saltă și acum inima de nervi! Bă, mi s-a taiat cheful de tot. Da’ de tot. O stare așa de îmbâcseală, de moleșeală, somnul revine de parcă nici nu m-am bucurat de el toată noaptea și un disconfort așa general, o stare de ciufuțeală, stari contradictorii, de confuzie, și neeeeeervi, toți pentru unul și unul pentru toți. Și uite așa a mai trecut o zi fără să merg la sală, fără să fiu creativă pentru că sunt mult prea ocupată să-mi dreg toate stările contradictorii și după aceea să-mi plâng de milă că nici azi nu am reușit să mă las de fumat. Ah, și să adorm cu regrete. DIN NOU. Maine poate va fi mai bine.
Așa că m-am decis să fac asta. Pun pariu că sunt printre voi și fumatori care trec prin aceeași luptă ca și mine și m-am gândit să o facem împreună cumva. Sau în caz că vrei să te apuci, să-mi vezi tortura prin care trec să mă pot lăsa. Pentru că ai sa vrei să te lași la un moment dat. Pentru că oricât ne-am coti și am fugi de adevăr, fumatul face rău, dom’le. O știm cu toții, avem informația aceasta în cap de fiecare dată când aprindem brigheta, știm că o țigară ne scurtează viața cu 5 minute, 20 sau o zi de fiecare dată când inahlăm cu poftă primul fum. O facem, deși știm adevărul și suntem conștienți de el. Însă abia atunci când se ia în serios treaba asta, iar organismul începe să simtă cu adevărat efectul nociv al țigărilor, când începe să se resimtă asupra sănătații, asupra activităților de zi cu zi, asupra relațiilor, vei ști că tre să te lași de fumat. Și de-aia îți arăt io’ prin ce treci.